“Dumneavoastra calatoriti singura si tanarul cu domnisoara?“

“Da… eu cu bagajul si ei impreuna:)“

Si m-am urcat… in telescaun… weeeeee… Bucurestenii sunt deja jos… ei au avut bagajul si snowboard-urile dupa ei… au plecat mai repede… Miha si Alex sunt in fata iar Iohan si Monny sunt in spate… deja incep sa mi se infunde urechile… Iohan ma striga… si Alex ma striga… unul face poze, celalalt filmeaza… nu ma simt singura… doar strigam ca nebunii unii la altii. De jos un tip ma intreaba daca vreau sa prind un bulgare. “Sigur” ii zic… evident nu arunca destul de sus… apreciez totusi gestul… si faptul ca nu a vrut sa ma loveasca. Putin mai jos , mesajul de la Nutline: “IN DOI… distractia e mai faina”… CLAR!… desi nici ca stau lejer cu picioarele intinse peste bagaj nu ma plang. Pe jos 3 schiori se aventureaza pe cai neatinse… nici de oameni… dar se pare ca nici de zapada… vorba lui Alex, au curaj… sa-si strice schiurile pe acolo. Totusi sunt cool… my kind of guys…

E frig… iar imi trag nasul… o sa racesc. Suntem inca sus… e o liniste coplesitoare… doar vantul ce se mai aude si din cand in cand intrerupt de sunetul cablurilor neunse de la telescaun. Privelistea e minunata… E fun… iar stau cu carnetelul pe genunchi si scriu… sper sa nu pierd nimic… nici din priveliste… nici din cuvinte… si clar nici din bagaj… Incepem sa coboram…deja Soarele nu ne mai zambeste asa frumos ca pe partie… apropo de partie… ne-am si bronzat putin… mai mult fetele… ca eu doar m-am rosit pe obrazul drept… nici macar soarele nu m-a vrut cu totul…

Revenind in telescaun… stau cel mai comod… dar o sa ma opresc din scris, pentru ca privelistea nu o pot descrie si… merita sorbita fiecare clipa. E momentul meu de maxima concentrare si fix acum Alex striga la mine… Trebuia sa-l sun pe dl George? asa se pare… “Nu-i problema!… Chill!… il sunam daca e nevoie”. Striga si Iohan… el … n-am reusit sa deslushesc ce vrea… Nevermind… daca e important mai striga… Eu revin la ale mele: la telescaun… la priveliste… la moment… si… aaa… da… la punctul de final.

Si… am ajuns… Acuma ce fac o ora intreaga in gara? Stiu… mananc… sunt moarta de foame. M-am imprietenit in final si cu tipul ce semana cu Petre… am vorbit si cu Karmen si mi-a zis ca Monny e probabil sa nu mai vina… oare de ce nu ma surprinde? dar trebuia sa-mi zica si mie… sa stiu… am vorbit totusi la cabana si pentru ei… eh… nu-i bai!… L-am sunat si pe domnul George… care a fost cam rezervat in a ne duce pana la Straja… era convins ca e o farsa…deh!… traim in Romania… am vorbit si cu baietii din Bucuresti… ne asteapta la telescaun… am vorbit si cu Marius (a.k.a Mr Brooklyn) si ne-am dat intalnire deseara in disco Montana. Cred ca o sa tragem chiulu… nu de alta dar o sa fim franti… E 20:50… mai am 15 min de asteptat. In gara in Petrosani e o atmosfera bacoviana: intuneric…fum…zgomot de locomotive… toti in negru… toti tristi… numai eu ies din tipar: o zapacita din Craiova cu castile in urechi… cu hamburger-ul intr-o mana si pixul in cealalta… rezem un zid langa un bagaj prea mare… langa o cutie de “Hell”… si scriu incontinuu de vreo juma de ora… exact… in gara in Petrosani…

Urc. Prima impresie: FULL… la modu’ grav!… Acum ma gandesc ca trebuia sa fi plecat mai repede de la birou, sau macar sa ma fi adus cristi si pana la gara de acasa… desi nu stiu ce rezolvam… Nu e loc! Stau in picioare… undeva… la o intrare. Multa lume, miros greu, tutun, bautura… aflu lucruri despre “mushte care zboara si lumineaza” (a.k.a licurici)… nu ca m-ar fi interesat. Cineva scoate mobilul si da drumul la muzica… deh! e la moda…! In gandul meu tzip! Nu vreau manele…! am noroc. se aude un ritm de r&b… Sean Paul. Apoi o tentativa de Yves Larock – Rise Up…indeed… rade inima in mine… apoi ma deprim instantaneu: melodia a fost schimbata. Incep parazitii. Oh! nu acum! de undeva din spatele tanarului cu telefon se aude o voce: “Inchide mha ca mai sunt doamne pe aici…!”… hiu… rasuflu usurata… ca apoi sa urmeze: “Bag-o pe aia cu Elodia”. N-am stiut daca sa rad sau sa plang… deprimant…!… Printre injuraturi si cuvinte vulgare la adresa controlorilor aud undeva in colt vorbindu-se despre un “job de vara peste ocean”, despre doctorat si modulul pedagogic… Sunt salvata!!!… nici nu am timp sa ma bag in discutie si cei doi sunt chemati inauntru de o colega: “Vin controlorii”. Locul baietilor este luat de “fugari”. Iar injuraturi… tutun… manele…

Greu, inchid ochii si inspir. Ma gandesc ca la Filiasi coboara multi. WTF… nici nu stiam ca exista atatea statii intre Craiova si Filiasi. Am mp3-ul lui Alex… nu are baterie… nashpa situatia… iau rucsacul la rost… caut… si iar caut… EVRIKA… o baterie… sunt salvata. Ajung la Filiasi. Din compartimente iese o colega de facultate. Surpriza… nu-mi pot aminti cum o cheama… ne salutam, ne conversam putin despre unde merg eu si examenul de la retele. Imi zice ca ea coboara si ma directioneaza catre locul ei. Ma gandesc ca la Filiasi nu urca multi, in schimb o sa coboare… nu ma stresez. Apoi vad peronul: frateee…! de unde au iesit atatia?!? ma razgandesc… ma duc totusi sa stau jos. Rucsacul sus… mp3-ul in urechi… loc putin (langa o tanti ce probabil depaseste limitele legale de volum)… dar hei… macar este!… surpriza… cineva trage semnalul de alarma si trenul se opreste… jumatate din tren coboara. Nu se vede nicio statie… doar o strada si o bariera… clar! traim in “tara tuturor posibilitatilor”… revin la treburile mele si astept sa porneasca trenul. In casti aud Pasara Colibri: “te du Marie… la farmacie…” … tocmai realizez ca am fastum gel dar am uitat sa iau fasha… deh! in cazul asa ma straduiesc sa nu cad prea tare.

Poate o sa-l sun pe Alex… Am vorbit cu baietii din Bucuresti, sunt pe drum…tocmai au iesit din Pitesti… Cei din Cluj asteapta trenul, sunt in gara… dar Iasi-ul e in stand-by… Monny nu raspunde la tel… nu-i problema, mai sunam.

Ma uit pe geam. Soare puternic. La Straja sper sa fie zapada multa. Nu mai vreau soare. Ma dor ochii si nu am ochelarii de protectie la mine… nasoala situatia. Dau castile jos… barfe… le pun la loc… Am ajuns … undeva… Doamna din stanga mea coboara… finally… Pot sa-mi intind si eu putin picioarele. Am ramas cu tipul din fata, care, apropo, imi aminteste de Petre (oare el ce face acuma? ar fi venit oare cu noi la munte? puteam si eu macar sa-l intreb… deh!… data viitoare). Trenul s-a mai golit dar lumea inca se mai plimba pe culoare… ca mushtele fara cap… Gata!… Castile in urechi si somn de voie pana la Petrosani… I wish!… macar ma delectez cu Pasarea mea Colibri. Tipul din fata se uita la mine intrebator… oare ce scriu?… I-am tras o privire sa ma exprim: “E treaba mea!“. De atunci se uita pe geam.

Am ajuns iar… undeva… tipu din dreapta e jumatate pe geam… sper ca nu vrea sa sara. Desi trenul sta pe loc, e totusi periculos… trece un alt tip cu un sac in spate. Imi zambeste ciudat si imi face un semn… Not interested… ii arunc o privire: “Frate, nu te inteleg, nu vezi ca am castile in urechi, lasa-ma si du-te“. Cred ca e ceva cu el… acum il vad intre vagoane vorbind si gesticuland… de unul singur… deja nu mi se mai pare amuzant… il compatimesc…

Nu pricep ceva… stam prea mult in statia asta… sa fi ajuns oare la Tg-Jiu? Asa repede? Nu cred. In dreapta vad alt tren, in stanga camp… mda… Conteaza prea putin… stiu k trebuie sa ajung in Petrosani la 20:13… sper sa ma astepte baietii din Buc la tren… iar daca nu, sper sa fie deja la cabana sa rezolve totul pana ajungem si noi. In cazul asta o sa astept eu pe Iohan si domnita lui in gara si… sa o mai sun pe Monny… Hai ca nu e chiar asa tragic… calatoresc cu personalul…

Flash mob – “the next big thing” – a fost creat ca un experiment social (in care un grup mare de persoane isi dau intalnire intr-un spatiu public, desfasoara o activitate neobisnuita pe o perioada scurta de timp apoi dispar) de catre Bill Wasik, prima oara in Manhattan in Mai 2003…

dar… bataile cu perne existau dinaintea aparitiei conceptului de flash mob si popularizarea sa in 2003…

Au avut si in Romania loc unele incercari de flash mob … ce-i drept in mare copiate dupa cele din strainatate… dar… incetul cu incetul… vom deveni originali si noi … deocamdata am inceput usor…

______________________________________________________________________________________________________

—> Presa internationala a decretat municipiul Dragasani-Vilcea drept capitala mondiala a fraudelor pe Internet… Realitatea de la fata locului spune insa o cu totul alta poveste.

______________________________________________________________________________________________________

Parasutismul se numara printre sporturile extreme cele mai populare, atat in Romania, cat si in restul lumii… dar… Este nevoie de o perioada de pregatire destul de lunga, timp in care entuziasmul unora s-ar putea reduce drastic.

Daca a sari dintr-un avion este ceva putin prea drastic pentru tine, insa te-ar interesa sa experimentezi senzatia caderii/zborului, nu trebuie decat sa faci un drum pana in America, mai exact, in Las Vegas.

Principalul avantaj ar fi siguranta, deoarece oricat de real ar parea, „zborul” nu se poate solda cu rani majore. Mai multe puteti citi aici.

______________________________________________________________________________________________________

—> Cei mai fericiti oameni de pe planeta sunt cei din Vanuatu, o mica insula situata la jumatatea Pacificului de Sud. Celelalte noua tari de pe primele 10 locuri sunt toate din zona Americii Centrale si de Sud, precum si din Marea Caraibelor. Printre ele, Costa Rica, Republica Dominicana, Honduras si Columbia… Romania se situeaza pe locul 120 din 178, cu un loc mai jos fata de Suedia si cu putin mai fericita decat Ungaria. Romanii sunt doar un pic mai nefericiti decat britanicii, irlandezii si canadienii, dar cu mai multa voie buna decat cehii, francezii si australienii.
Iata rezultatele unui studiu recent, care a realizat un clasament al fericirii pentru 178 de tari de pe Pamant

______________________________________________________________________________________________________

Poti cumpara drepturile de proprietar asupra unei culori.
Conditiile necesare sunt urmatoarele: trebuie sa reprezinti o mare companie si sa ai un buget urias alocat cromaticii. Daca pana in prezent asocierea unei culori cu un anumit brand se realiza neoficial, prin introducerea culorii in sigla, logo-ul si materialele promotionale ale companiei, in prezent lupta pentru insusirea unei culori devine din ce in ce mai apriga.

Pentru ca numarul corporatiilor creste, in timp ce multimea culorilor ramane neschimbata, unele companii au inceput deja sa actioneze pentru a pune stapanire pe cate o culoare. Un exemplu elocvent este Deutsche Telekom, compania mama a T-Mobile din Olanda, care a inregistrat la Oficiul European al Brandurilor, culoarea magenta, limitand astfel accesul altor companii olandeze la utilizarea acesteia in promovarea imaginii lor. Mai multe detalii aici.

______________________________________________________________________________________________________

—> Cel mai bine platit animal este elefantul Ruby, de la gradina zoologica din Phoenix, Arizona, SUA care obisnuieste sa picteze. Pinzele lui se vind la preturi de pina la 3500 de dolari.

______________________________________________________________________________________________________

Sarutul pasional scurteaza viata…

Atentie fetele…! … Sarut frantuzesc, japonez, romanesc, cu ochii inchisi sau nu, cert este un lucru: se consuma calorii! Un sarut implica activarea a 29 de muschi ai fetei, adica poate fi folosit ca un exercitiu eficient impotriva aparitiei ridurilor. De altfel, diferenta intre tipurile de sarut nu tine doar de perceptii, ci si de numarul de calorii consumate. Astfel, un sarut frantuzesc, ce implica si contactul limbilor, va arde peste cinci calorii.
Un sarut pasional timp de 90 de secunde va provoca o crestere a tensiunii arteriale si a pulsului. De asemenea, creste nivelul hormonilor din sange, scurtand astfel viata cu un minut.

Se presupune ca barbatii care isi saruta sotiile inainte de a pleca la munca traiesc cu cinci ani mai mult decat cei care pleaca pur si simplu… luati aminte…

mai multe cititi aici.

______________________________________________________________________________________________________

Cele mai vizionate filme romanesti din toate timpurile sunt:

1. “Nea Marin miliardar”, regia Sergiu Nicolaescu, 1979 >>14.650.000 de spectatori;

2. “Pacala”, Geo Saizescu, 1974 >>14.640.000;

3. “Mihai Viteazu”, Sergiu Nicolaescu, 1971>> 13.330.000;

4. “Dacii”, Sergiu Nicolaescu, 1967>> 13.112.000;

5. “Neamul Soimarestilor”, Mircea Dragan, 1965>> 13.050.000;

6. “Tudor”, Lucian Bratu, 1963>> 11.450.000;

7. “Columna”, Mircea Dragan, 1968>> 10.510.000;

8. “Haiducii”, Dinu Cocea, 1966>> 8.086.000;

9. “Sapte baieti si o strengarita”, coproductie, Bertrand Borderie>> 1967, 7.550.000;

10. “Stefan cel Mare”, Mircea Dragan, 1975>> 7.380.000

Cotidianul, 24 aug 2005
______________________________________________________________________________________________________

—> Regele de Inima Rosie este singurul rege fara mustata!

—> In Maryland e ilegal sa vinzi prezervative de la automate. Cu o singura exceptie: Daca sunt vandute impreuna cu bauturile alcoolice la aparatele de la locurile de munca. (birouri, santiere… etc..)

______________________________________________________________________________________________________

Oamenii nu isi pot linge coatele… Un om face intr-un an aproximativ 2,5 milioane de pasi… Daca tipi timp de 8 ani, 7 luni si 6 zile, o sa produci suficienta energie pentru a fierbe o ceasca de cafea… Furnica intotdeauna cade pe partea dreapta cand se imbata…

acuma…sincer… cati ati incercat sa va atingeti coatele cu limba? (apropo… limba e cel mai puternic muschi din corpul uman…stiati?)

______________________________________________________________________________________________________

—> Benzile desenate cu Donald au fost interzise in Finlanda pentru ca acesta nu purta pantaloni…

—> American Airlines a economisit $40,000 in 1987 eliminand una (1) maslina din fiecare salata servita la clasa 1…

—> Perlele se topesc in otet!…

—> Daca o statuie reprezentand un erou pe cal prezinta calul cu doua picioare in aer, personajul a murit in batalie. Daca are un picior in aer a murit ranit dupa batalie si daca are patru picioare pe jos a murit de moarte naturala…

—> In 1980 un spital din Las Vegas si-a concediat angajatii pentru ca pariau cand vor muri pacientii…

—> Einstein nu a putut vorbi fluent pana la varsta de noua ani. Parintii lui credeau ca ar putea fi retardat… …cand Albert Einstein a parasit, in 1935, Germania, nazistii au oferit un pret de 20.000 marci pentru asasinarea lui, convinsi ca isi va vinde genialele sale idei americanilor… Cu toate aceste, ei nu au putut impiedica implicarea lui Einstein in fabricarea primei bombe atomice…

—> …cel care a initiat primul “ziar” din lume a fost celebrul dictator roman Iulius Cezar, care, in anul 49iH a dispus plasarea in fata Senatului a unor tablite de piatra continand stirile zilnice? Aceste tablite erau numite ACTA DIURNA…

—> Blugii Levi’s pot fi cumparati la automatele din statiile de metrou din Paris…

—> Cafeaua este recomandata si pentru uz extern, impotriva mirosurilor neplacute lasate de usturoi, ceapa sau peste pe maini. In acest scop, trebuie sa ne masam palmele cu zat de cafea, pe care apoi il indepartam prin clatire…

—> Sughitul trece daca va tineti mainile in apa foarte rece sau daca va intepati lobul urechilor cu unghia…

—> Cel mai scump, dar si cel mai ciudat pat de pe planeta, creatie a arhitectului olandez Janjaap Ruijssenaars, costa “doar” 1.200.000 de euro. Datorita sistemului magnetic cu care este prevazut, patul pluteste la 40 de centimetri de podea si poate sustine o greutate de pana la 900 de kilograme…

—> In Los Angeles exista mai putine persoane decat automobile….

—> Un consum moderat de bere poate imbunatati functiile sistemului cardiovascular… Exista mai mult de 20.000 de branduri de bere…

—> Vinul rosu e un ingredient esential pentru a ne mentine in forma; se stie de mult timp ca ajuta la prevenirea cancerului si la protejarea arterelor. Unele studii arata insa ca exista un antioxidant care se gaseste in strugurii rosii din care se face vinul, numit resveratrol. Acesta imbunatateste anduranta muschilor, reduce afectiunile gingiilor si aparitia bolii Alzheimer…

—> Merele, nu cofeina (cafeaua), sunt mai eficiente sa ne trezeasca dimineata…

—> Ciocolata, ale carei efecte pozitive cardiovasculare au fost deja demonstrate, este benefica si pentru creier, pentru ca imbunatateste circulatia sangvina cerebrala…

—> Un bun remediu impotriva impotentei este kiwi… tot in kiwi se gaseste mai multa vitamina C decat in portocale…

—> In Austria exista un lac, Alm, cu o mica insula care are proprietatea neobisnuita de a se muta periodic de la un mal la altul…

—> In apropierea templului Cang Jing Dian se afla doi arbori care cresc din aceeasi radacina… se deosebesc foarte bine pe timp de iarna, cand unul isi pastreaza frunzele si celalalt nu…

—> Pe terasa Jue Wian Tai (intalnirea nemuritorilor) daca arunci o hartie aceasta nu cade pe pamant ci se ridica spre cer… de aceea terasa mai poarta si un alt nume: Sheng Biao Tai (terasa ascensiunii petitiilor)… calatorii sau simplii turisti prefera acest loc, unde isi scriu dorintele pe foi de hartie galbena, le rup bucatele si le arunca in vale tocmai pentru a asista la acest fenomen neobisnuit: hartiile isi iau zborul, plutesc prin aer, apoi apare un nor de randunele care “ataca” si mananca hartiile… cu cat hartiile sunt mai multe cu atat e mai mare noru de randunele… apoi dispar… nu se stie de unde vin sau unde se duc…

______________________________________________________________________________________________________

mit sau realitate? citeste aici.

Am ales sa primesc de la colegul meu din AE, Cristi, un joc de leapsa.

Suna cam asa!

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Mi s-a parut interesant… numai ca… am o mica problema. Exact in momentul asta am pe birou deschise deja 2 carti… nu vreau sa fiu subiectiva si sa aleg una asa ca las la latitudinea prietenilor sa aprecieze cele 2 texte…

1) Maria Antonietta Crippa – Gaudi, de la natura la arhitectura

1889-1890 … Col’legi de les Teresianes, Carrer Granduxer, 85, Barcelona :

” Gaudi se dedica cu mult entuziasm rezolvarii unor asemenea provocari tehnice. Multi cercetatori cred ca aceasta este o metafora pentru Castelul Launtric, o lucrare mistica a Terezei din Avila, in care sfanta compara sufletul cu un castel al carui centru iradiaza lumina prezentei divine. Gaudi s-a folosit mestesugit de tehnicile de constructie pentru a crea doua curti interioare bine luminate – sufletul acestui castel manastiresc – flancate pe intreaga lor lungime de coridoare prin arce in ogiva cu sectiune catenara, foarte apropiate, dintre care unele se sprijina pe piloni extrem de subtiri, adesea doar de latimea unei singure caramizi. Lumina se raspandeste pe suprafetele de ipsos alb ale arcelor care contrasteaza puternic cu stalpii inchisi de teracota si cu podelele.”

2) Jean Favier – Marile Descoperiri de la Alexandru Macedon la Magellan.

“Se circula mult intre Cairo si Tunis, Tunis si Cordoba, intre Cordoba si Barcelona. Manuscrisele filosofice si stiintifice se afla in bagajul negustorului, ca si in cel al mesagerului. Pentru a cunoaste gandirea araba, le e de ajuns europenilor sa frecventeze manastirile catalane. Acolo sunt numerosi traducatori care le fac accesibila, clericilor obisnuiti cu latina, o traditie intelectuala venita din Orient prin Africa.”

Si dc tot am acceptat-o… o pasez si eu mai departe prietenilor: cod, aditzuuu, alya, lizard king, meke si minu (chiar dc nu ai blog… astept la comentarii sau pe mail rezultatu’…)… bafta …

Astazi ma gandeam despre ce sa scriu… si… n-am putut sa ma decid… cum zicea si Adi, am prea multe idei in cap… asa ca am lasat gandirea deoparte si ideile la voia intamplarii… atunci m-a lovit imaginea blocului de desen aruncat sub masa… am gasit…! … DETALII… despre asta scriu…! Si asta nu pentru ca il apreciez pe Gaudi mai mult decat pe Adolf Loos, ci pentru ca pur si simplu conteaza. Imi scrisese cineva la articolul precedent, intr-un comentariu, o fraza a mea si apoi “tb detaliat”…Intr-adevar…

Ce sunt detaliile? Acele “ceva-uri” marunte care iti capteaza atentia… Cu ce sa incep? … flori?… haine?… masini?… oameni?… Peste tot numai detalii… As vrea sa-mi pun cumva ordine in idei si sa pot lega 2 fraze cu inteles… nu prea imi iese, dar oricum incerc… desi in mintea mea acum este un amalgam de imagini… cuvinte… forme. Nu stiu daca o stiti… dar o aglomerare dintr-asta ma duce mereu cu gandul la “Sagrada Familia” din Barcelona… (ca tot vorbeam mai devreme de Gaudi)… Este o “adunatura” impresionanta de detalii si, cred eu, cel mai bun exemplu la capitolul asta… dar asta e doar un tip de detalii, cel practic… palpabil…superficial ar zice unii…

Hai sa vorbesc totusi de toate detaliile…la modul general.

De ce sunt ele asa importante pentru mine? Pentru ca ma fac sa ma simt speciala… pur si simplu “altfel”… pentru ca vin in intampinarea celei mai mari temeri… anonimatul. sunt convinsa ca nu doar eu gandesc asa.

Deja ma napadesc amintirile… imaginea umila a “matusii”… curtea scolii… clasa a III-a… colierul perfect din margele… munca… pasiunea… dragostea… toate remarcate in floricelele detaliate pana la ultima biluta… cadoul perfect pentru ziua mamei…

De detalii ne lovim peste tot… fie ca mergem sa ne luam masina… fie ca ne alegem o noua persoana iubita… fie ca vrem sa o impresionam pe cea veche… fie ca iesim la cumparaturi sau la distractii… Am dreptate?… cand mergeti la dealer-ul auto, va uitati cumva ca masina sa aiba 4 roti si 2 oglinzi retrovizoare? Sau va intereseaza mai mult forma farurilor… liniile de design… caii putere si cat consuma?… Sau… cand mergeti la cumparaturi… mai conteaza ca e tricou sau bluza cu maneca lunga daca pe spate scrie mare cu auriu “ARMANI”?…. ha ha ha … glumesc… doar faceam misto de unii… Ideea era si este in continuare ca detaliile conteaza… Ne deschid portite, dar tot ele ni le si inchid… Aici, atentia conteaza…

Intr-o viata serioasa, detaliile mai aduc cate un zambet pe fata… Cand de ziua ei, in loc de un telefon si un cadou clasic primeste o felicitare confectionata de el, pe care scrie “Te Iubesc Mirela” si un buchet din florile ei preferate… cand se aseaza la restaurant langa ea sa o tina de mana si nu in partea cealalta a mesii… cand rade la glumele ei in loc sa zica un simplu “lol”… cand remarca cerceii, si faptul ca sunt cadou de la el… Desi ele se gandesc mai mult la detalii, inconstient sau nu, si ei o fac… Creste inima in el cand, mergand pe strada, si, intalnindu-se cu diverse cunostinte, il strange tare de mana si il trage mai aproape… Prinde curaj, cand, intr-o discoteca plina care ii face avnsuri si complimente pentru pentru dans, ea il prefera pe el ca partener desi nu-si misca de 2 ori picioarele fara sa o calce…

…DETALII…

Fiecare gest, fiecare privire…fiecare detaliu este absorbit in totalitate de catre inconstientul nostru… Ati avut vreodata senzatia ca va displace o persoana desi nu prea ati avut tangente?… din cauza detaliilor…

Fotografii cunosc cel mai bine rostul detaliilor… Rolul unei esarfe cazute pe umeri sau a unei suvite razlete… rolul unei priviri, a unui gest… Ati observat vreodata cata eleganta confera o brosa bine asortata si bine plasata unei rochii simple de seara?… Sau o pereche de cercei cat de bine contureaza fata?… Ei observa tot timpul… pentru ca detaliile fac diferenta… pentru ca prin ele iesim in evidenta… printr-o coafura mai altfel… printr-un stil special… printr-un gest mai aparte… pentru ca oricat am nega… tuturor ne este frica de anonimat…

V-ati simtit vreodata aiurea? Cum ca sunteti undeva si ar trebui de fapt sa fiti in alta parte? Nelalocul vostru? Eu da. Deseori mi se intampla. Ma gandesc ca e din cauza dorintelor si aspiratiilor pe care le am… Mi-a picat fisa… locul unde ma aflu nu este potrivit tocmai pentru ca nu am facut nimic in privinta lor. Dar cum ne gasim locul in viata? E asa simplu? E el ceva predefinit? Predestinat? sau ramane efectiv la aprecierea noastra in fiecare moment al vietii daca am ajuns unde trebuie? Ne defineste el pe noi sau mai degraba il definim noi pe el? Personal, apreciez mai tare cea de-a doua varianta. Dar totusi… ce ne defineste pe noi?… Varsta? …Slujba?… Familia?… Multi ar veni cu vorbe din popor si ar zice ca prietenii…. Eu as zice ca nu. As zice ca propria persoana si tot ceea ce tine de ea la nivel personal. Imi place sa cred ca nu suntem dependenti de nimeni si nimic… Ba nu… Ma contrazic si spun ca suntem dependenti de viata … sau cel putin asa ar trebui… iar pe asta ne-o construim singuri.

Imi place sa cred ca suntem cu totii diferiti, fiecare unic in felul sau. Intradevar unii au personalitati mai puternice iar multi dintre ceilalti se lasa influentati… constient sau nu… Aici incep diferentele… nu avem ce face… este legea junglei… Exista dinaintea noastra si o sa ramana valabila si dupa ce noi nu vom mai fi. Si asta numai pentru ca totdeauna vor fi altii care sa ne ia locul… hmmm… locul… revenim la locul predestinat… credeti in soarta? in destin? in jumatatea perfecta cu care ne este scris sa fim?… Eu nu… Tocmai pentru ca sustin ce a zis mai sus, ca drumul in viata ni-l construim singuri… Pentru ca… (dintr-un punct de vedere crestin as zice)… Dumnezeu ne da… dar nu ne baga si in gura… Pentru ca imi place sa cred ca suntem putin mai sus pe scara evolutiei… Pentru ca avem puterea de a ne impotrivi… de a nu ne resemna… Pentru ca gandim, avem vointa si libertatea de a alege… Stiu… Idealuri… pentru idealisti?… Nu… Pentru toti… Dar revin la ce spuneam mai sus despre personalitati puternice si influentati. Si prin asta tocmai realizez ca judec oamenii. Desi nu vreau… pentru ca nu vreau sa cad in plasa aparentelor… Uneori sunt inselatoare…alteori nu… oricum ar fi… n-ar trebui sa reprezinte o baza concreta. Dar o fac… traim intr-o lume a judecatilor dupa aparente si asta trebuie sa o recunosc. Incepand de la machiaj si ajungand pana la internet… aparentele sunt totul. Nu vreau sa intru in detalii… altfel mai pun o noapte alba la activ… si asa sunt convinsa ca am dreptate. Si daca nu… nu-mi pasa…fiecare are dreptul la o parere… Apropo de asta, cati dintre voi si-au facut (sau si-au modificat) parerea despre mine datorita randurilor scrise? Multi… sunt sigura… asta ca dovada pentru cat de mult credem k putem cunoaste o persoana dupa aparente. De fapt nici cei care cred ca ma cunosc… nu ma cunosc… singurii care ar avea dreptul sa comenteze la afirmatiile mele ar fi cei cativa care-mi sunt foarte apropiati… dar… dat fiind ca nici eu nu ma cunosc foarte bine nu-mi dau seama cum ar putea ei sa ma contrazica. Unde vroiam sa ajung? La faptul ca judecand dupa aparente gresim aproape de fiecare data… Si daca nu suntem atenti putem pierde ocazii unice in viata… prieteni adevarati… ocazia unei iubiri… pana si speranta… si daca ar fi vorba de noi poate ar fi ok… dar e vorba si de ceilalti… si asta e o povara grea.

Ca si concluzie mai am un singur sfat: sa nu ne mai grabim… sa ne rapim putin din timp si sa ne oprim… sa ascultam… sa vedem… sa simtim… pentru ca timpul oricum trece si nu are sens sa alergam dupa el. De ce? Pentru ca astfel nu facem decat sa ajungem obositi la final… in loc de pur si simplu fericiti

Nu prea am avut tangente cu fizica… dar profu din liceu ne-a dat cateva lectii despre viata… asa am auzit despre principiul actiunii si reactiunii… transpus in mintea mea intr-o legatura stransa dintre 2 “ceva-uri”. Suna rau. Stiu. Dar am vrut sa cuprind cumva totul. Detalii tehnice nu stiu sa dau… eu am ramas marcata de idee… Toate aceste poluri opuse care ba se resping ba se atrag. Soarele, izvor de caldura…lumina…viatza… Rasare si apune… Sunt sigura ca legat de frumusetea fenomenelor, parerile sunt impartite… ce vreau eu sa evidentiez este dependenta dintre ele. Ca sa apuna, intai trebuie sa rasara si viceversa… Exact cum umbra nu exista fara lumina… si nici stelele fara intunericul noptii… Zilele astea m-am convins ca nimic nu e 100% pur in viata… nimic nu e strict frumos sau urat… nimic nu e alb sau negru. Toate sunt subiective… Aici intervenim noi… rolul nostru este de a extrage doar partea frumoasa… de a privi doar “partea plina a paharului”… vorbind dintr-un punct ideal de vedere… si ca tot eram la dependente… ce parere aveti despre viata/moarte? Desi odata cu nasterea imbratisam ambele concepte, moartea este privita de catre toti ca o nedreptate, o cruzime… reflectand putin o sa realizam ca numai in momentul acceptarii in totalitate a realitatii… a mortii… ne vom putea trai cu adevarat viata.

Par pesimista…stiu… de fapt nu sunt. Incerc doar sa inteleg ca sa pot apoi trece peste. Inca nu pot. Inca sunt egoista. Dar fara sa ma panichez, realizez ca mai am timp. Nu stiu cat, dar cu siguranta destul.

Nu vreau sa sperii… si pentru a nu devia… o sa ma opresc din scris… vorbeam doar despre realitate… intr-o mica si relativ mare masura. Apropo de asta…discutam cu un prieten zilele astea despre realitati tragice evidentiate in opere cinematografice… “4 luni 3 saptamani si 2 zile” sau “moartea domnului lazarescu”? nu trebuie sa raspundeti… desi va recomand ambele filme, raspunsul tine de gusturi si experienta de viata… nici nu trebuia sa intreb… gusturile nu se discuta iar in viata totul este subiectiv. De actiune depinde in totalitate reactiunea… nu e fizica… sunt lectii despre viata… am supravietuit si fizic si moral… acum astept partea frumoasa.