I really like Keo… or… I really have an obsession with you!

Eu te recunosc… eu te-am mai vazut… deseori in gand/ Dar nu te cunosc… tu ai disparut… risipit in vant…

Eu cand privesc in jurul meu…Te vad numai pe tine…Si cand mi-e bine sau mi-e greu…Gandesc numai la tine
Unde te ascunzi…? Ingerul meu, cel pazitor… De ce fugi mereu de mine…? Destinul meu, increzator
Ca o stea ai trecut, m-ai orbit… Te-am vazut, nu pleca, o Supernova!… Daca pleci raman iar, ratacit si hoinar … Stai aici, nu zbura printre nori, printre nori
Eu in valtoarea vorbelor … Te aud numai pe tine… Si chiar… miezul noptilor… Eu te visez pe tine
Unde te ascunzi…? Ingerul meu, cel pazitor… De ce fugi mereu de mine…? Destinul meu, increzator
Ca o stea ai trecut, m-ai orbit… Te-am vazut, nu pleca, o Supernova!…Daca pleci raman iar, ratacit si hoinar … Stai aici, nu zbura printre nori, o Supernova
Daca pleci raman iar, ratacit si hoinar… Stai aici, nu zbura printre nori…

Ne privim… intruna… imi zambesti si-atat/ Sa opresti… minciuna… nu te-ai hotarat…/ Cate stele… pe cer… voi mai numara/ Pana-n ziua-n care… ma vei saruta…/ De ce te prefaci… cand esti cu mine/ Stiu ca tu ma placi… si eu pe tine…/ De ce ma dezbraci… numai din priviri… si numai din gandiri/ Risca-te cu mine…

Azi vii,maine pleci… te ascunzi ca luna prin nori… Eu sunt prizonier,inlantuit… In viata ta… Si nu pot nicicum evada!…

N-am ce sa fac,te astept sa revii… Nu stiu nici unde,nici cand… Doar la tine mi-e gandul zi,de zi… Incercuit,intr-un vid infinit… Ma lupt in zadar sa te uit… Vreau sa vii pe alt drum… Inapoi chiar acum…

Azi vii,maine pleci… te ascunzi ca luna prin nori… Eu sunt prizonier,inlantuit… In viata ta… Si nu pot nicicum evada!

Te feresti… de mine… si te porti ciudat/Dar drumul tau… revine… la mine neincetat…

Sa nu ma-ntrebi de ce sunt asa… De ce iti par putin bizar nu-ntreba… Raspunsul il stii tu…din vina ta!… Ai un secret ascuns in priviri… Cu care ai facut noi cuceriri… Victima sunt si eu…sa nu te miri!…

In ochii tai ma ratacesc… Ma pierd in tine… Ma pierd si nu ma regasesc… deloc
Prin labirinturi ma-nvartesc… Ma-nvartesc singur… Singur, eu cu mine!
Am incercat de mult sa-nteleg… Dar n-am putut nicicand, nicicum, sa dezleg… Misterul din priviri ramane intreg.
Totusi marturisesc, nu e rau… Sa fiu pana si in gand sclavul tau … Victima sunt si eu…sa nu te miri!
In ochii tai ma ratacesc… Ma pierd in tine… Ma pierd si nu ma regasesc… deloc
Prin labirinturi ma-nvartesc… Ma-nvartesc singur… Singur,eu cu mïne!

Piata Marasti… OMV… Da… Stam. Laura a trecut de la “Ce trist!” la “E exasperant!”… intr-adevar… e chiar obositor si foarte, foarte plictisitor sa stai sa astepti. Suntem doar noi (“cei trei muschetari” care am supravietuit excursiei la Budapesta si urmatoarelor zile in Cluj:P)… 4 ghiozdane… 1 rucsac… 2l de Pepsi… 1l de vin si 0.5 de ceai… Ne gandim!… Moni tocmai a plecat (s-a dus cazarea noastra) si cel mai devreme avem tren maine dimineata la 9… Problema noastra?… unde dormim la noapte!?!?!… hey, nu e chiar asa grav… avem o oferta de la Aeroclub… dar… Laura nu vrea acolo si ne-a propus sa dormim la un oarecare Andrei, coleg de-al ei (ma rog… saracu baiat nici nu stie inca)… dar e o varianta. Deci unde ne petrecem noaptea?… In oras… avem rezervare la “Le General” la ora 22 multumita lui Luci… ceea ce este foarte “funny”… de ce? pai mai avem doar banii de tren in buzunare (adunand toate monezile care le-am gasit… fix doar banii de tren)… dar hey, capul sus… nu ne fac banii pe noi, ci noi pe ei. Anyway…  care este in esenta problema? Ca Laura vrea la Andrei si Iohan vrea la Aeroclub… Normal ar fi ca a treia persoana (eu) sa decid, dar nu… eu o sa fiu de acord cu ei cand o sa ajunga la un consens… pana atunci, ii las sa discute si imi vad de treaba mea in continuare… parca as bea o bere! dar parca mi-e si foame (cum zicea Flo… 2beri=juma’ de pui)… nu e cazul… dar parca citindu-mi gandurile Laura scoate din ghiozdan un snickers… yumy… nu e mare, dar il impartim frateste… ce facem? boschetarim prin Cluj… partea buna? ca nu suntem singurii (asta da sentiment reconfortant)… si ca sa-i fac pe plac Laurei, DA… ASTA A FOST BUNA!… intr-o zi o sa devin alergica la expresiile fetelor (sau Rares). Revenind la problema noastra, vad ca cei doi nu s-au decis inca… o sa mergem in “Le General”… stim ca inchide la ultimul client… sa vedem cum o sa li se para 9 dimineata ca ora de inschidere… ha ha… presimt ca intrecem masura… cu toate astea sa citam pe altii (ca la asta ne pricepem cel mai bine) “Suntem tineri… ce ne pasa… cand viata e asa frumoasa”, si nu pot sa nu pun si traducerea noastra libera:  “we are young… what do we care!… life is worth living everywhere”… si ce mi-a venit in minte acuma si se potriveste de minune: “don’t stop!… grab a snickers!”

Si tot scriind asa, vad ca soarele incepe sa ne zambeasca… ametitii mei inca nu s-au hotarat, dar hei!… si maine e o zi. Asa ca pun punct… ca pana nu zic si eu ceva nu o sa hotaram nimic, si nu asta ar fi problema, dar … mi-e o foameeee!

Ca de fiecare data noi plecam… spre ‘naltimile montane sa urcam… luam in spate un rucsac, o saltea, un cort si-un sac… si mancare cat putem sa caram…

eeeee… vorba vine… muntii i-am inlocuit cu Dunarea… salteaua, cortul si sacul deasemenea ne-au lipsit… iar mancarea… jeleuri frate!… directia: Budapesta…. misiunea: cafea Starbucks

Am plecat din Cluj cu gandul la o cafea de la Starbucks… mare ne-a fost uimirea cand am ajuns la concluzia ca nu este Starbucks in Budapesta… si daca tot am dat o gramada de bani pe drum, daca tot am scapat de problemele de la vama (minorii care au venit fara parinti stiu mai bine:P) si daca ne-am vazut ajunsi acolo.. singuri, de capul nostru… am zis sa si ramanem… ne-am dat toti banii pe cazare… ne-am chinuit sa ne intelegem prin semne cu “autoritatile” de la metrou… am cautat in zadar o harta a orasului… si cum nu a fost chip sa ne achizitionam niste bilete am facut o poza la harta de la metrou si am luat-o la pas sa descoperim misterele Budapestei. Cum ne-am dat toti banii pe cazare, evident mai aveam nevoie pentru mancare, shopping si diverse tururi… asa k am luat telefoanele si am sunat acasa rapid… pentru asta exista MasterCard (in cazul nostru VISA ). Si cu problema banilor cat de cat rezolvata, am dat iama in magazinele de pe Fashion Street… Un om mare canta odata “New York… New York”… noi nu suntem mari, dar cantam si noi: “New Yorker… New Yorker… New Yorker”. Si dupa beri scumpe pe terasa Intercontinentalului de pe malul Dunarii (a.k.a. Duna), dupa sute de poze pe cel mai tare dintre poduri, dupa un tur al orasului intr-un titicar clasic (tur in stilul nostru: in casti ni se spunea “in stanga avem monumentul bla bla bla” si noi faceam poze in dreapta “uite magazinele Gucci”) si un alt tur de data asta pe Dunare, cele 3 zile s-au incheiat.

Happy Ending – Mika… asta se aude in i-pod acum… si daca stau sa ma gandesc chiar se potriveste… suntem inca in Budapesta, dar pe picior de plecare si cu siguranta excursia asta neplanificata a fost peste asteptarile noastre. Nu ne asteptam sa fie asa misto orasul, nu ne asteptam sa fie asa draguti si amabili oamenii si in niciun caz nu ne asteptam sa ne facem alti prieteni. Dar s-a intamplat… si este cu adevarat un interchimb cultural desavarsit. Cu Slavko si Mate (prietenii nostri sloveni cu motor) am facut schimb de telefoane si adrese de e-mail… cu Alex (romanasul nostru cu porsche care s-a mutat de la New York la Budapesta) am facut doar schimb de niste replici (dat fiind ca nu stiam cine mai e mare smecher prin Craiova si nici nu m-a impresionat numarul de telefon al Simonei Senzual (btw… wtf is that? /:) ???) am observat noi ca nu prea avem aceleasi tendinte culturale;))… cu cea mai tare si draguta detinatoare de hostel din oras am facut schimb de carti de vizita, reviste, ghiduri  turistice, harti si tot ce ne lipsea (ea ne-a oferit toate astea in schimbul unui zambet si al unui gand frumos:)… si…a… da… cu doamna de la Elite Cofee Company am facut schimb…la fel… ea ne-a oferit (adik Laurei) o cana cu logo-ul companiei in schimbul unui zambet si un “thank you”…

So… cu prieteni noi… amintiri de neuitat… muuuulte poze…. rucsacii mai plini cu cadouri pt cei dragi… cu experienta unei adevarate capitale europene… si cu perspective noi asupra vietii … (deja spun tampenii!:P )… am plecat spre casa: mission… almost acomplished!