Ca de fiecare data noi plecam… spre ‘naltimile montane sa urcam… luam in spate un rucsac, o saltea, un cort si-un sac… si mancare cat putem sa caram…

eeeee… vorba vine… muntii i-am inlocuit cu Dunarea… salteaua, cortul si sacul deasemenea ne-au lipsit… iar mancarea… jeleuri frate!… directia: Budapesta…. misiunea: cafea Starbucks

Am plecat din Cluj cu gandul la o cafea de la Starbucks… mare ne-a fost uimirea cand am ajuns la concluzia ca nu este Starbucks in Budapesta… si daca tot am dat o gramada de bani pe drum, daca tot am scapat de problemele de la vama (minorii care au venit fara parinti stiu mai bine:P) si daca ne-am vazut ajunsi acolo.. singuri, de capul nostru… am zis sa si ramanem… ne-am dat toti banii pe cazare… ne-am chinuit sa ne intelegem prin semne cu “autoritatile” de la metrou… am cautat in zadar o harta a orasului… si cum nu a fost chip sa ne achizitionam niste bilete am facut o poza la harta de la metrou si am luat-o la pas sa descoperim misterele Budapestei. Cum ne-am dat toti banii pe cazare, evident mai aveam nevoie pentru mancare, shopping si diverse tururi… asa k am luat telefoanele si am sunat acasa rapid… pentru asta exista MasterCard (in cazul nostru VISA ). Si cu problema banilor cat de cat rezolvata, am dat iama in magazinele de pe Fashion Street… Un om mare canta odata “New York… New York”… noi nu suntem mari, dar cantam si noi: “New Yorker… New Yorker… New Yorker”. Si dupa beri scumpe pe terasa Intercontinentalului de pe malul Dunarii (a.k.a. Duna), dupa sute de poze pe cel mai tare dintre poduri, dupa un tur al orasului intr-un titicar clasic (tur in stilul nostru: in casti ni se spunea “in stanga avem monumentul bla bla bla” si noi faceam poze in dreapta “uite magazinele Gucci”) si un alt tur de data asta pe Dunare, cele 3 zile s-au incheiat.

Happy Ending – Mika… asta se aude in i-pod acum… si daca stau sa ma gandesc chiar se potriveste… suntem inca in Budapesta, dar pe picior de plecare si cu siguranta excursia asta neplanificata a fost peste asteptarile noastre. Nu ne asteptam sa fie asa misto orasul, nu ne asteptam sa fie asa draguti si amabili oamenii si in niciun caz nu ne asteptam sa ne facem alti prieteni. Dar s-a intamplat… si este cu adevarat un interchimb cultural desavarsit. Cu Slavko si Mate (prietenii nostri sloveni cu motor) am facut schimb de telefoane si adrese de e-mail… cu Alex (romanasul nostru cu porsche care s-a mutat de la New York la Budapesta) am facut doar schimb de niste replici (dat fiind ca nu stiam cine mai e mare smecher prin Craiova si nici nu m-a impresionat numarul de telefon al Simonei Senzual (btw… wtf is that? /:) ???) am observat noi ca nu prea avem aceleasi tendinte culturale;))… cu cea mai tare si draguta detinatoare de hostel din oras am facut schimb de carti de vizita, reviste, ghiduri  turistice, harti si tot ce ne lipsea (ea ne-a oferit toate astea in schimbul unui zambet si al unui gand frumos:)… si…a… da… cu doamna de la Elite Cofee Company am facut schimb…la fel… ea ne-a oferit (adik Laurei) o cana cu logo-ul companiei in schimbul unui zambet si un “thank you”…

So… cu prieteni noi… amintiri de neuitat… muuuulte poze…. rucsacii mai plini cu cadouri pt cei dragi… cu experienta unei adevarate capitale europene… si cu perspective noi asupra vietii … (deja spun tampenii!:P )… am plecat spre casa: mission… almost acomplished!