Ma simt parca as completa intr-un oracol din clasa a 5-a… doar intrebarile difera putin… sunt mai serioase… so… copilul din mine zice sa mai jucam o leapsa cu chestionarul lui proust… asa ca sunteti invitatii mei.

1.Principala mea trasatura

Optimismul (doar intrebati prin jur)

2. Calitatea pe care doresc sa o intalnesc la un barbat

Respectul (pentru sine si ceilalti)

3.Calitatea pe care o prefer la o femeie.

Decenta (nu?)

4.Ce pretuiesc cel mai mult la prietenii mei

Caracterul (si faptul ca au iesit din “multime”)

5. Principalul meu defect

Incapatanarea/Mandria (aoleo si ce ponoase am tras de pe urma ei!!!)

6.Indeletnicirea mea preferata

Grafica (publicitara mai ales)

7.Fericirea pe care mi-o visez

Sa descopar si sa experimentez cat pot de mult din lume (altfel de ce traim?)

8.Care ar fi pt mine cea mai mare nenorocire

Sa am o viata plictisitoare (nici nu vreau sa ma gandesc…)

9. Locul unde as vrea sa traiesc

Peste tot… Lumea sa fie casa mea (cine stie cunoaste! )

10.Culoarea mea preferata!

Albastru (“un albastru innnfiniiiiiiiiiiiit……” – stiti melodia?)

11. Floarea care-mi place

Brindusa (nu era evident?)

12.Pasarea mea preferat

Gaina (- nu prea am tangente cu pasarile si a fost primul lucru cu aripi care mi-a venit in minte dupa parapanta)

13.Prozatorii mei preferati

John Grisham – “Shogun” este primul in topul cartilor mele

Si cand eram mica imi placea Ion Creanga… a …da… imi placea la nebunie si Lev Tolstoi

14.Poetii mei

Bacovia – nu intrebati de ce… mi se pare diferit de marea majoritate

15. Eroii mei preferati in literatura

N-am!

16.Eroinele mele preferate din literatura

Citez -”N-am!”- Am incheiat citatul!

17.Compozitorii mei preferati

Cu parere de rau spun ca nu asociez nume cu melodii, dar ascult si imi place… muzica de pian in mod special…

18.Pictorii mei preferati
Salvadore Dali… dar arhitectii nu se pun?… ca vreau sa il laud putin pe Gaudi

19. Eroii mei preferati din viata reala

Cei care nu-si pierd speranta si cu vointa si curaj isi depasesc tragedia personala, cei care isi risca viata pentru a o salva pe a altora, cei care fac diferenta (sau macar incearca)

20.Ce urasc cel mai mult
Ipocrizia si indiferenta

21.Calitatea pe care as vrea sa o am din nastere

Mi-ar fi placut sa stiu sa cant, sa am voce frumoasa… nu ca sa ma fac vedeta ci mi se pare un mod exceptional de a-ti exprima sentimentele

22.Cum as vrea sa mor

Sincer… n-as vrea sa mor

23.Greselile care imi exprima cea mai mare indulgenta

Probabil cele marunte, dar hei!… A gresi e omeneste

24. Deviza mea

You laugh because I’m different… I laugh because you’re all the same!

Si dupa cum am zis, va pasez mai departe…

eram zilele trecute, evident tot in Cluj, in statie la Marasti asteptand autobuzul catre ASPAR. locul perfect sa fiu inca o data lovita in cap de realitate. Undeva in dreapta mea un individ cu o conserva intr-o mana si o punga in cealalta  se apropia de trecatori cersind 1 leu sau o paine pentru conserva. Trecut bine de 30 ani, murdar, neras si fara ceva dinti in gura… te-ai fi gandit ca omul are nevoie de ajutor. Evident slaba de inger la capitolul mila, am fost victima ideala. Dar, cum nu dau bani la cersetori, am ciupit din banii de tren, am intrat in primul magazin si am cumparat o paine… mare… si m-am indreptat spre omul nevoias. Ce s-a intamplat mai departe? Exact ce preconizau Moni, Iohan si Horia. Individul m-a luat la misto, mi-a zis apoi ca are paine si a inceput sa rada. Timp de 10-15 minute pana la sosiea autobuzului am fost subiect de ras si misto pentru el… De ce, pentru ca am vrut sa-l ajut?… … … Nu m-am simtit jignita… mai degraba dezamagita (si evident cu bani de tren pe minus – cat o paine). Mi-a parut rau… nu pentru mine… si cu siguranta nu pentru el… ci pentru data viitoare cand cineva va mai avea nevoie de ajutor si eu s-ar putea sa ezit. Charles Schulz zicea o data “I love mankind; It’s people I can’t stand“… Acum inteleg ce a vrut sa zica…  Pentru ca pot fi considerata naiva o data… de doua ori… de o suta de ori… dar nu o sa incetez niciodata sa cred in oameni… in bine si in rau… in adevar si in minciuna… in calitati si in defecte… in viata de zi cu zi

La capitolul prieteni m-am ars o data si a fost de ajuns sa ma trezesc… sa fac diferenta intre prieteni si simple cunostinte… desi inca ma mai refer la toti ca si prietenii mei, o sa ma comport ca o adevarata prietena numai cu aceia care mi-au castigat increderea. Si cred ca oricare din ei ar fi sa se dea cu parerea despre mine, nu cred ca ar avea ceva negativ de zis… ceva ciudat cu siguranta ar zice fiecare, dar hey!… de cand nu mai e la moda sa fi ciudat… ha ha ha… nu, nu sunt emo…

Cine sunt prietenii mei?… pai… cei care nu se prefac in preajma mea… cei cu care rad cot la cot la o intamplare jenanta… cei care imi stiu secretele… cei care ma scot din casa cand sunt coplesita de probleme… cei cu care merg pe deal la Bucovat la 3 dimineata, in ploaie, doar ca sa vedem stelele si sa facem un dans… cei pentru care imi aman problemele ca sa le fiu aproape… cei cu care ma dau cu parapanta pe Dezmir… cei cu care ma catar in varf de munte pana la epuizare… cei cu care merg prin tari straine sa bem o cafea… cei pe care ii apar in fata tuturor… cei cu care mancam sarmale reci in hol la Dacia… cei care sunt in stare sa faca pentru mine ce sunt si eu in stare sa fac pentru ei… cei care imi suporta criticile cu zambetul pe buze pentru ca stiu ca si eu fac la fel… cei care nu m-au facut niciodata sa ma simt inconfortabil… cei cu care dansez pana la epuizare… cei care imi zic in fata orice ar avea de zis… cei cu care am impartit paturi, pe unde ne-au tinut banii din scurt… cei cu care cant in cluburi pana la 6 dimineata cand suntem dati afara… cei pe care nu regret ca i-am cunoscut… cei care ma invata cand vad ca am nevoie… cei care stiu ce vreau sa zic fara sa termin propozitia… cei cu care am cazut din teleski si nu mi-a fost rusine… cei cu care am privit rasaritul sus la cetatuie… cei cu care am pierdut noptile lipind de zor la plicuri… cei cu care mananc de la McD pe bonuri cand n-avem bani… cei cu care cant la multi ani necunoscutilor… cei cu care am stat, in pom in Herastrau… cei cu care alerg dimineata dupa luna… cei cu care fug impreuna de acasa… cei care nu fac parte din turma… cei pentru care distantele nu reprezinta nimic… cei cu care am mers in tenisi prin zapada… cei cu care am fost “toti pentru unul si unul pentru toti”… cei care nu pun baza pe aspect… cei care ma cunosc cu adevarat… cei care sunt in stare sa alunge ploaia din ochii mei… cei care mi-au furat piticul de pe creier…

Da, sunt multi… si-i iubesc pe toti…

yeeey… time for “me time”…

Privelistea nu-i tocmai placuta, dar atmosfera face toti banii. Tot noi, tot singuri, tot in Cluj… apartament nou, prieteni noi dar aceleasi senzatii… acelasi Seven, acelasi Irish, acelasi Janis… pana si aceeasi parapanta. Nu e boring… cum zicea Moni, “Viata-i frumoasa” … ma rog, din context iesea cu subinteles, replica mea urmand: “Chill k nu  vreau sa sar… Astea cu siguranta nu sunt ultimele mele cuvinte”… De ce cuvintele astea?… Pentru ca eu sunt pe balcon… Pe un scaun… Cu picioarele undeva peste balustrada si cu calculatorul in brate… Nu mah!… nu sar!… ar fi pacat de laptop!

Este aproape ultima zi a noastra in Cluj … ignorand discutia cu Istvan (instructorul de parapanta) -> “-maine plecati?”;”-teoretic da”; “- aaa… deci mai stati 2 saptamani”… Continuand… vroiam sa povestesc de sambata seara… party… si cum nu e party fara sarbatorit -> La multi ani! Luci (Brani)… So… the usual… bautura, oameni noi, mai multa bautura, mai multi oameni noi, si mai multa bautura, un pinguin cadou si…gues what!… mai multa bautura… si la 2:00 AM ->Janis… Apropo de Janis (NOTE TO SELF: Never drink Sambuca again!)… Nu… nu m-am imbatat..doar k am avut o experienta neplacuta ca si cea cu absinth-ul… deci odata ajunsi in club… muzica… shoturi de tequila… dans. Si, surprinzator, nu numai ca am dansat, dar am avut si cu cine… desi la capitolul “BAIETII CONDUC” mai am de invatat, overall totul a fost ok:) Dupa a urmat finalul “grandios” al serii-> Iohan pleaca acasa inainte… Iohan adoarme… Iohan nu se trezeste sa deschida… Eu profit de ospitalitatea ardelenilor pana a 2-a zi… Ce ma linisteste este ca fratelo (Iohan) macar si-a facut griji pentru mine (din moment ce Luci nu i-a fost de mare folos… ceea ce nu e deloc surprinzator, dat fiind ca avea seara precedenta intr-o ceata totala… a sunat pana si la Aeroclub dupa mine).

A doua zi a trecut deja la alta nuanta… mai deprimanta sa zic asa (nu nu… nu in stilul Emil Cioran)… De parca nu era de ajuns ca s-au ratacit un pic pe drum si au ajuns cu 2 ore mai tarziu, Ali si Bogdan au suferit un mic accident de tipul “hit and run”… Adica un individ a vrut sa taie o curba mai bine si nerealizand ca mai sunt si altii care vin din contrasens, i-a “taiat” si lui Bogdan masinuta intr-o oarecare masura… Stiu… nu e de ras… si nu sunt inca foarte convinsa ca le-a trecut starea de soc… dar cu un pic de ajutor de la Jack si Taurul sau Rosu, totul va fi dat uitarii.. Ha ha ha .. probabil d’aia acum inca doarme… ca pana dimineata la 6 jumate a socializat cu Jack D si vestitul taur rosu… S-au sa-l fi deranjat eu cu Rares cand analizam situatia camilei? (Da Rares… stiu… “O camila… prin desert… pash, pash, pash…”, dar daca o singura data ma mai intrebi pe ce calca nenorocita de camila, cred ca sunt in stare sa te bat)-> asa-i ca suna a discutie de 7:00 dimineata? Aveam eu o vorba: “mai bine dimineata devreme decat seara tarziu”.

Si aici brusc ma opresc si las totul pe next time… De ce?… Pentru ca inauntru se mananca inghetata fara mineeeeeeeeee!!!