… this lovebug again… … …cand?

Cand va simtiti comfortabil in orice situatie

Cand nu simtiti nevoia sa mintiti nici despre cel mai mic amanunt

Cand desi nu credeti in superstitii, de fiecare data cand vedeti un vasc simtiti nevoia unui sarut

Cand ati fi in stare sa va uitati unul la poza celuilalt ore intregi si tot nu v-ati satura

Cand defectele deja vi le vedeti ca parti desavarsitoare ale personalitatii

Cand simpla prezentare in fata prietenilor e o mandrie

Cand toate povestile voastre tind sa aiba acelasi subiect si va dati exemplu in orice situatie

Cand momentele de liniste dintre discutii nu sunt stanjenitoare ci mai degraba pline de intensitate

Cand aveti senzatia ca va uitati direct in suflet cand va priviti

Cand tresariti la simplul auz al numelui

Cand vi se pare ca nu va ridicati la standardele celuilalt

Cand aveti senzatia ca mai bine de atat nu va poate fi

Cand vi se pare ca va vedeti peste tot in trafic masina unul altuia

Cand va prostiti impreuna in centrul atentiei, si nu va deranjeaza

Cand la fiecare intalnire a privirilor apare o scanteie si parca e iarasi dragoste la prima vedere

Cand lumea “normala” e “anormalul” vostru

Cand nu mai conteaza mediul inconjurator, atata timp cat sunteti impreuna

Cand va simtiti puternici impreuna

Cand numai gandul unul la altul va aduce pe fata un zambet idiot

Cand impreuna faceti lucruri de care in mod normal, separat, va e frica

Cand simtiti ca nu o sa va plictisiti niciodata impreuna

Cand sunteti cei mai buni prieteni

Cand simtiti ca a meritat sa asteptati atat ca sa dati unul de altul

Cand ati merge impreuna prin ploaie doar sa nu mergeti singuri

Cand cele mai nesemnificative lucruri isi maresc importanta in prezenta voastra

Cand nu va mai e frica de necunoscut

Scriind toate astea, tocmai realizez ca nu o data, ci de mai multe ori, iubirea m-a incercat. Ca am dat-o in bara, a fost greseala mea. Regret ca ati suferit… Am fost egoista… Am vrut totul… de la inceput… n-am realizat atunci ca imi trebuie ceva pe moment, dar totusi pentru o viata intreaga… Am vrut sa iau de-a gata, nici gand sa construiesc… Dar pe buna dreptate ca daca exista acel “je ne sais quoi” frantuzesc, restul vine de la sine…

So… lovebug?… da… piticul meu de pe creier isi asteapta mireasa… pa pa

Si cum nu-i frumos sa ma las rugata: “Bonsoir monsieur, avec plaisir!”… si ma duc…

Ce vals!… Ce tango!… Ce pasi!… nu mai stiu nimic. Nici nu-mi simt picioarele miscandu-se. De ce? Pentru ca toata atentia mea este asupra lui… este de-a dreptul fermecator! Ce vad? Pasiune… Dorinta… Placere… Se vede in ochii lui ca danseaza  doar pentru ca vrea… pentru ca asa simte… Nu conteaza parerea celor din jur, nu are urechi pentru chicoteli si critici… dar eu? Eu sunt deja in lumea lui… plutesc… ma ia de mana… si… invartindu-ma… uit de tot. Unde eram?… Cu cine eram?… Ce faceam?… S-a sters tot din mintea mea… mai vad decat imaginea lui incadrata de lumini sterse.

Ne invartim… si ne tot invartim… si la un moment dat simt ca nu mai ating cu picioarele jos… viteza e din ce in ce mai mare… iar daca la inceput m-am simtit stangace, acum simt ca zbor… si rad!… da… un ras dintr-ala prostesc… si un zambet idiot de nu ti-l poti sterge dupa fata pentru ca nu l-ai intentionat si nu poti sa te abtii… si de fapt nu iti dai seama de el decat la final, dupa ce totul s-a sfarsit. Este totusi un sentiment emotionant de pace… de caldura… de soare (desi e intuneric)… fara griji… fara ganduri… doar cuvinte… versuri… si incepuram sa cantam. Realizam ca ne prostim?… Da… dar in locul unde ne aflam chiar nu conteaza… suntem undeva deasupra tuturor , unde nu ne poate atinge nimeni. Nu stiu unde este al noualea cer… si nu cred ca am fost vreodata acolo… de ce?… pai mi-as fi dat seama… ca mi-e teama la mari inaltimi… desi daca stau sa ma gandesc, nu cred ca mi-as fi dat seama oricum… Surasul lui pur, sincer… valsul… muzica de pian… miscarile gratioase si zambetele impartite in stanga si in dreapta nu mi-ar fi dat voie… sunt vrajita. Imediat, langa noi, apar doi pitici de vreo 4-5 anisori si vor sa ne imite… Se uita la noi si rad… sunt extraordinari de dulci!… ii luam cu noi la dans si deja ma simt ca la gradinita… dansand in iarba, cu o coronita de flori in cap… Ce frumos!… dar stop!… muzica se opreste… ma impiedic debusolata… urmeaza plecaciunea… sarutul mainii… eu inca ma dezmeticesc… Se aud aplauze!!!… Ce?!? … revenim la realitate… suntem totusi in centru la fantana si ne dam in spectacol in fata Craiovei… dar hei!… oamenii aplauda… inseamna ca nu a  fost chiar asa rau, nu?

Cum ziceam acum ceva timp… la trecerea dintre ani, m-am oprit sa fac o balanta… cam ce am obtinut de la viata anu care a trecut, si cam ce pretentii am pentru urmatorul…

So… 2008 a fost un an bun as zice (he he… parca as vorbi de vin… dar daca stau sa ma gandesc, si vinul de la Carcea a iesit destul de bun… asa-i baieti?)…si… coborand de pe aripile vinului pe pamant, constat ca mi-am facut o groaza de prieteni noi… incepand prin Craiova, Bucuresti, Cluj si continuand pana peste ocean prin Americi si Canada…unii, oameni mai de calitate decat altii, dar toti la fel de prietenosi… (sau nu… asta pentru cei care stiti povestea din Piata Marasti). Am invatat anu asta… mult… si nu spun asta doar din punct de vedere studentesc, pentru ca a trebuit (ca sa termin facultatea)… ci mai degraba am invatat diverse la nivel personal… am invatat sa las de la mine… am invatat sa ma bucur pentru ceilalti (sunt de-a dreptul fericita… pt Diana si Geni… pt Zetu si Stefi… sa ma puneti domnisoara de onoare buah!!!)… am invatat ca viata poate fi frumoasa chiar daca pamantul nu se invarte in jurul meu… am invatat sa iert… am invatat sa conduc… m-am vopsit in cap (rosie, apoi albastra, apoi verde… acuma sunt negru albastrui…he he)… am picat primul meu interviu (ok… draga domnule de la P&G…sa trec de 4 interviuri si sa ma pici la al 5-lea?!… that wasn’t fun!) … am invatat sa pictez pereti (cu ocazia asta sa-i facem si Iuliei un pic de reclama ca mi-e foarte draga…”File de Poveste”… vizavi de intrarea principala in Parcul Romanescu)… am invatat sa lucrez sub stres… am invatat sa ma dau cu snowboard-ul (ok… am inceput sa invat… dar perseverez… acuma ca am echipamentul meu (Burton addicted) nu mai am nicio scuza sa nu reusesc… weee)… am invatat sa dansez (multumita lui Andrei si bineinteles Andreei… cei mai fun “instructori”… a…da… multumita totodata si Arcade-ului ca exista si putem exersa linistiti pasi de cha cha, samba si jive) … am mai gasit un barman pe care il admir si respect pentru ceea ce face (nu mha… nu e Claudiu si nu e tipu din Cluj de la Midi… il cheama Teo si daca vreti sa-l vedeti in actiune -> Barfly)…

ce sa mai… experiente noi… clar nu trebuie sa uit sa amintesc de parapanta…weeee (anu asta vreau sa incerc un avionash sau o parasuta ceva…cu ocazia asta mersi Istvan ca ne suporti)… aaa… daaa…si in niciun caz nu trebuie sa uit ca in cateva zile bloguletul meu face un anisor (nici prin gand nu mi-ar fi trecut sa ma apuc daca nu era Cod, si nici prin gand nu mi-ar fi trecut sa il si tin in viata, daca nu erau prietenii… pe care sa ii intereseze de persoana mea… sa ma bazaie in fiecare zi si sa ma porneasca la scris: Minu, Adi, Mihai, Radu etc.)… apropo de interes si persoana mea, nu cred k am scris despre asta, dar, cu ceva timp in urma, primesc un telefon de la o prietena care foarte serioasa ma intreba daca ma mai cheama si Alexandra… nestiind despre ce e vorba exact, am continuat si eu serioasa “Nu”… apoi a inceput sa-mi povesteasca… si pana la final, nu ma mai puteam opri din ras… ferm convinsa ca este o farsa. Dar, odata ajunsa acasa, tipa imi trimite link catre pagina de hi5 a unui individ dubios… nimic interesant pana acum, dar apoi imi sare un comment in ochi… era unu dintr-ala  gen “iubitel, te iubi mult, xo xo”… stiti voi, genul ala de care vorbeste Teo in show-ul lui de stand-up… si nu mi-a sarit in ochi din cauza asta… ci pentru ca la nume scria Alexandra si era o poza cu mine!!!… … …WTF!!!… asa k am inceput sa cercetez (adik sa ma uit prin pozele individului si ale “Alexandrei”)… poze cu mine peste tot… de ex: poza cu gashca la budapesta (la el pe profil) si explicatie: “iubi meu cu prietenii prin oras”… huh???… dar nu-i tot… mai avea si poze cu 2 maini cu verighete cu explicatia: “eu si ea alegand” si comment de la “Alexandra” la fel de profund… si pe langa asta… prieteni de-ai lui: “va sta bine impreuna”,”va potriviti”,”cuplu dragut”…Oh! Come on!!!… mi-am amintit de un film “Accidental husband”, dar la cum arata tipul am zis in sinea mea “God NO!”… Atunci am zis “Pana aici!”… dar inca nu puteam sa cred ca cineva poate fi asa de penibil incat sa-si creeze o iubita, sotie (… whatever)… virtuala, cu care sa se laude… inca eram convinsa ca e o farsa (totusi el era din bistrita, si din intamplare aveam in cluj o gramada de prieteni din acelasi oras)… asa k inainte sa trimit un mail celor de la hi5, hotarasc sa vb cu el pe mess (desteptu’ avea id-ul postat…pentru doritoare sa intre in vorba cu el… ha ha)… anyway… si intrand dupa un id oarecare… intru in vorba cu individul… n-a durat mult sa imi dau seama cat il duce capul (sau ma rog… cat nu-l duce!!!)… asa ca… www.hi5.com… report abuse… si gata povestea… unii dintre prieteni erau chiar panicati (cum asa?… vai!… si ce-o sa faci?)… altii au ras cot la cot cu mine si a ramas sa mai radem si data viitoare…

Astea au fost vechiturile… a venit revelionul… a trecut… ce imi propun pentru 2009?

Pai…(ma simt ca si cand i-as scrie o scrisoare lui Mos Craciun)… sa incep cu distractia sau cu chestiile serioase…. eh… oricum o sa le amestec pana la final…so… in primul rand… ca tot e iarna… imi propun sa experimentez mai mult snowboarding-ul… imi propun sa invat pasi de dans mai multi… mai bine… imi propun sa ma mut de acasa… sa imi iau toate examenele, la vara sa ma duc in Hawaii (iar daca nu… oricand exista prietenii si iesirile cu rucsacu in spate prin Europa… la rude si prieteni buah… ca nu ne permitem altfel… suntem la varsta la care n-avem bani)… imi propun sa dau niste teste (GMAT, TOEFL)… nu de alta, dar o data cu revelionul a venit si o idee… un master prin Canada nu ar fi rau… imi propun sa invat multa programare (coding & design)… imi propun sa imi deschid o firma cu RainElf… imi propun sa imi fac si mai multi noi prieteni… imi propun sa ma mai intalnesc si cu cei vechi… imi propun sa invat sa zic nu… imi propun sa incerc sa nu mai ranesc oamenii (dar nici sa zic ca cerul e senin doar ca ei nu vor sa simta picaturile de ploaie)… dupa ideea asta o sa-mi fac un checklist iar la finalul lui 2009 sa vad ce si cum… anyway… pana atunci mai e… chiar cale lunga… pana atunci continuam sa fim modele pentru ceilalti si sa ne traim vietile cat de palpitant posibil