Stiu ca sunt egoista… daca sunt judecata din-afara pot parea chiar indiferenta. Nu vreau, si nici nu-mi place sa ma justific in cazul asta. Dar pentru asta il apreciez mult mai mult pe D… ca a fost in stare sa treaca singur prin asta… ca in conditiile lui… in momentul ala… s-a gandit la noi toti, ceilalti… mai mult decat la el. Pentru asta… si pentru viata pe care ar fi putut sa o aiba… ii dedic primul zbor cu parapanta… prima saritura cu snowboard-ul… primul road trip cu prietenii… primul zbor cu avionul… prima dragoste la prima vedere… toate acele momente pe care el ar fi putut sa le traiasca dar nu a mai avut timp. Pentru ca el a fost inspiratia mea sa imi traiesc viata si sa ajung cine sunt azi. Tu spuneai mereu traieste clipa… viata insa n-a putut ierta. RIP. O sa te fac mandru.

In loving memory…