Plecare, vineri dimineata… ma rog… fiind vorba de noi, mai dupa-amiaza… am ajuns in Pitesti, am mancat… am trecut prin Curtea de Arges, am mai facut ceva cumparaturi… si directia Transfagarasan. Punctul de stop cu masina, Piscul Negru… de acolo, rucsacul in spate, traseul triunghi albastru si dupa 4 ore am fost sus la Refugiul Caltun. Da… stim… 4 ore, pentru urcarea a aproape 1000 m altitudine este un pic prea mult… ar fi trebuit sa scoatem mai putin… dar avem cateva scuze bune… in primul rand, atat de bine semnalizat este drumul, ca am gresit traseul… am urcat 140 m, k apoi sa-i coboram (asta ne-a mancat putin timp)… tineti minte pentru viitor (noi cu siguranta): dupa ce traversati raul, drumul se bifurca in zona cu jnepeni in apropierea a doi brazi inalti… nu mergeti inainte ca noi, ci urmati la stanga triunghiul albastru (daca nu se vede, cautati bine)… apoi,  ne-am luptat cu ceva dureri de genunchi (deh… am imbatranit… hehe)… si daca tot eram in zona, de ce sa nu mancam si niste afine. Am ajuns in final cu bine la ref, apoi a venit intunericul, si cu el ploaia. Primisem vesti proaste de la meteo cand am plecat… a doua zi ne asteptam la ce e mai rau, dar nimic nu ne-ar fi impiedicat sa ajungem pe varf. Asa ca ne-am trezit voiosi, am mancat si am luat drumul catre creasta… banda rosie. La rascruci, aceleasi semne de tabla de pe vremea cand facea mama alpinism, numai ca roase de vreme si rugina, deci total nefolositoare. Noroc am avut ca totusi cuiva ii placuse pictura si vopsise pe pietre destule marcaje ale traseului incat sa nu mai gresim. Asa ca am tot mers pe banda rosie, am trecut prin Strunga Dracului, care este bestiala apropo, si intr-un final am ajuns in varf… Negoiu, 2535. Dupa un sfert de ora de facut poze ne-au mai acompaniat cateva grupuri de turisti de prin Sibiu si Brasov, in mare veniti de la cabana Negoiu. era inca devreme si ca sa nu ne plictisim ne-am lipit de un grup ce pleca inapoi catre cabana. Eram constienti ca nu avem timp sa facem traseul pana la cabana, apoi varful din nou si intoarcerea la Caltun. Asa ca dupa vizitarea Acului Cleopatrei (erau 2, dar unul a cazut in ‘77 la cutremur… ne-am interesat noi…) am mai coborat putin… pana la cota 2200… unde ne-am lipit de alt grup care urca spre varf. Stiti cum sunt cainii la munte… se iau dupa turisti pe trasee… eh, cam asa eram noi… Odata ajunsi in varf… again… am mai facut ceva poze, ne-am gasit prieteni comuni, am povestit despre pustiul englez care tocmai il intalnisem pe traseu si apoi am luat-o la vale, de data asta pe banda galbena, pe Strunga Doamnei. Apropo de pustiul englez… s-a conversat cu Telex in franceza si astfel am aflat ca e de pe undeva de pe langa Londra si a facut autostop-ul pana in Romania… cat i-a luat?… 6 saptamani… da… exact… my kind of thinking… if i were a guy… hehe… m-am gandit sa fug repede pana la cabana la Negoiu sa-l mai prind, dar nu eram foarte atragatoare in pantalonii lu fratemeo de munte si geaca de iarna… si m-am lasat pagubasa…

Revenind la poveste… am coborat la refugiu, unde am gasit oameni noi… Baietii si fetele de la Alpin Club Brasov si imediat dupa inca 3 cehi din Praga. Dupa ce am stat putin la povesti si am aflat despre fiecare grup ne-am pus la somn, cu gandul la urmatoarea zi. Zi care nu a venit foarte repede pentru mine ca nu prea am dormit… poate pentru ca toti se foiau… poate pentru ca imi inghetasera gleznele… poate pentru ca cehii de langa mine sforaiau in cor… nu stiu… cert e ca m-am trezit dimineata mai obosita decat seara cand ma pusesem la somn. A venit si ora 10, Brasovul a plecat spre Negoiu, iar noi spre Balea Lac… traseul banda rosie, dar directia opusa. Am plecat grabiti si am lasat cehii in urma pentru ca spre deosebire de ei noi trebuia sa ne si intoarcem la ref si apoi sa coboram la Pisc pentru a lua masina si a merge acasa. Pe drum am intalnit multe grupuri de turisti, unii mai prietenosi … altii mai putin prietenosi.   Am ajuns si la Balea, am mancat o ciorbita de vacuta (eu) si apoi am grabit pasul inapoi ca aveam drum lung de parcurs. Nu stiu daca eram mai entuziasmati la intoarcere… sau stiam deja traseul… sau prinsesem forta de la mancare… dar am facut 2 ore in loc de 3 si astfel am castigat ceva lumina pentru drumul cu masina. Ajunsi iar la refugiu am mai facut schimb de numere de tel cu un grup de tineri din Alba Iulia care au parut entuziasmati de urmatoarea noastra iesire de peste 2 saptamani pe Omu si au vrut sa ne insoteasca, ne-am strans bagajele si am pornit la vale. Ce urcasem in prima zi in 4 ore am coborat acum in 1:30. Si castigand astfel timp am avut suficient incat sa ne hidratam un pic la terasa la “Cota 1200 Piscul Negru”. N-am adunat cat am urcat si coborat in cele 3 zile la munte… nici in ore si nici in km, daar… picioarele noastre zic ca e de bine.

Noi am fost echipa de la Akademos Alpinism Acrobatic Craiova: Brandi a.k.a. Inima si ficatul… Telex a.k.a. Creierul… Andrei a.k.a. Ochiul si Mihai a.k.a. (unknown organ yet). Am avut un weekend plin… Piscul Negru – check… Ref si Lacul Caltun – check… Strunga Dracului – check… Vf Negoiu – check… Acul Cleopatrei – check… Strunga Doamnei – check… Balea Lac – check

Acum mai am o singura intrebare…  CINE MA CAZEAZA SI PE MINE WEEKENDUL URMATOR LA CLUJ?