Mais biensur!
De ce ne trebuie ceva clar si bine stabilit?… pai… cei care recunosc ca in poza nu e rucsacul meu, pot subscrie ca anu asta, pe Transfagarasan, la urcare, rucsacul meu a facut POC!
Si ca sa nu se repete intamplarea, data viitoare imi pun in el, doar ce urmeaza:
- in primul rand, o bluza cu maneca lunga, de schimb (cu siguranta o sa transpir si s-ar putea in pauza de masa sa racesc)
- pe locul 2 ar fi cagula, windstopper-ul (never leave home without it in winter) si un fular (just in case)
- mai apoi, mancarea… muuulta, dar muuulta ciocolata… 2-3 mere… o st. apa (ceai/cafea daca am termosul) siii… 1/2 litru de Alex cu cola (daca sunt pe partie cu voinicii mei)
- la capitolul utile bagam mobilul (in primul rand… altfel cum sa-i povestesc lu’ mama acasa ca mi-a reusit prima saritura?!), o frontala (ca deobicei ne prinde noaptea), un walkie-talkie (ca ne place sa ne aventuram), o surubelnita, ceara (daca trecem pe la un snowpark) si o camera video/foto (ca Alex spre deosebire de noi, se tine super bine pe schiuri)
- alte chestii care le mai luam din cand in cand, depind de situatie – protectii (casca, genunchiere, protectie pt coloana), daca suntem incepatori si chiar ne aventuram (desi n-ar trebui lasate acasa in nicio situatie!)- o pereche de pantaloni de trening, o pereche de sosete, ghetele si un tricou in plus, daca avem de gand sa ramanem undeva peste noapte.
- aaaa…. siii… pentru cei care citesc asta si se intreaba unde imi e echipamentul de snowboard (costumul), placa, boots-ii, ochelarii, caciula si manusile… surpriza… PE MINE!!! … siii… daca uitam ceva acasa, nu uitam sa avem tot timpul ceva bani la noi… ne ajuta in orice situatie. Daca nu sa cumparam/inchiriem cele necesare, macar sa bem un vin fiert sa uitam de belele.
Acum nu-mi ramane decat sa imi iau un rucsac nou, sa ma uit aici sa vad cam ce isi iau si ceilalti la ei si sa imi fac bagajul pentru Snow Explosion
n 
Iar daca nu dispuneti totusi de 5 prieteni binevoitori sa mearga cu voi in excursie, puteti intra pe
E dimineata… soarele nerabdator sa ne vada pe partie ne bate in geam deja de vreo jumatate de ora… in final ne trezim. Noi… astia mai “norocosi” care am prins camerele cu geam spre rasarit. Restu’… restu’ o sa piarda micul dejun… ca si ieri de altfel. Dar ca sa vada ca totusi suntem de treaba, mergem sa le dam si lor trezirea inainte sa terminam mancarea… Nu de alta dar suntem solidari cand vine vorba de durerile iernii, iar laptele cald de dimineata e bun pentru oase (tradus in limbajul nostru… bun pentru cazaturi).


























































